Văd roșu

Văd roșu în fața ochilor mei
Văd inimi ce bat, pictate pe canvas doar în ulei
În elementul tău, atât de suavă cu umerii goi,
cu atâta splendoare se vede, roșește lumea fără noi
Începe să crezi că ziua e noapte
tu scrie-mi să-nțeleg, sunt scrise în șoapte
În liniștea serii dansezi pe melodii inhibate
Ai sufletul ciuruit, inima-și umple golurile toate
să-mi scrii să-ți răspund, să-mi spui, să te ascult
în liniștea serii când și călătorii au adormit demult!
Plimbă-mă în onduirile alegoriilor artistice experimentale,
adu-mi aminte să pun gheață pe vânătăile gândurilor tale!
Văd!
Văd roșu în fața ochilor mei!

Primăvară

Ești verde

pe ramurile tale cântă și în această dimineață păsările

aceste ode de bucurie și totuși

Îți lași umerii goi

fricile rămân să geamă în tine

sunt zile ca ieri când

ți-a fost teamă de tunet, dar ploaia îți priește

Atât de lipicios se simte soarele azi –

mai aproape de tine, mai cald, mai mare și

s-ar lipi de obrajii tăi când zâmbești,

te-ar lua de mână să-ți încălzească și ultimii țurțuri uitați printre primele zile de februarie

printre penele ude ale graurilor pe care îi vezi zilnic.

Ești verde

lumina te îmbată

deschide geamul larg și ascultă

din casele oamenilor se aud copiii nerăbdători,

cu toții ar vrea să ajungă mai aproape de tine

Ești verde și azi!

Ești tu!

Primăvara noastră!

Citat

     Culisele acestui foc te-au speriat și parcă
spre Est găsești alintul părintesc – chiar drag,
mai sus de o speranță spre adevăr și nemurire te va mai ține
crucea pe care ai ales s-o porți.
     În gânduri se răsfrânge ca o jertfă teama, tu te-ai culcat
peste genunchii mei de lut – poți să vezi când își deschide ochii mama
și ce te face să te ghemui atât de tare, involut?
     Degetele tale mi-au scris pe frunte soarta
cu un roșu ilariant și mi-ai plasat
între speranță și reperele mândriei tale
ideea că poți să te așezi pe culoarea zenitului care sărută marea
albastrul căreia a amorțit subtil în brațe obosite al veșnicului Poseidon
               acasă blând te cheamă mama – frumos și zâmbăreț e bunul tău bunic
din prag îți sparge nuci și cu povești te-ndeamnă să te răsfeți cu lapte cald și cozonac
erau zile când lumina străpungea puternic și timorat jaluzelele ortogonale, poate
te căutau ororile surde de demult – subit
ne-am lăudat cu neamul nostru bleg și neclintit
ne regăseam puternici, viteji până în călcâie
cu pumnii plini de grâne, ne regăseam în amărâtul de Ahile

Univers

Universul își plimbă feciorii în palmele tale
și suflul puterii se-mbată cu lumina
din ale cometei puzderii – cu toate că
fantelei ei nici feste nu-mi joacă.

Ai venit și m-ai întrebat cu ce se mănâncă
ardoarea, puterea și arta de a învinge.

Lumea e rotundă de la atâta BigMac și iluzii
din tot felul de rămășițe de stele sub unghii,
doar pe tâmple mai aleargă filmul de la 8jumate
și totuși doar tu ai un mega Atu
în lumea mea, dincolo de percepții
zburdalnice, rupte&sensibile
Universul meu vast – ești doar tu!

Părinți și dorul de copii

nu mă stârni în timp ce te ascunzi sub pleoape
știind că o să mori și viața nu are restart,
e miez de noapte și-n pustiu
deschizi ochii transpuși pe margini de crochiu,
închidem radioul bunicului „Selena”, acolo doar
știri pe surse și din albastru iese apa,
temeri și iluzii pe retină-și pun #hashtag,
în fond doar lumina lunii poate sa pretindă
la scări valorice-n disgrații decăzute,
ce poate să însemne când
în fața ochilori vântul îmi taie din elan
și mișună în sate dorul de copii?

H2

Și cerul limpede se lasă, în timp ce gura rău vorbește
despre necumpătații cei din urmă care fără voie lasă
după ei durerea valuri, mintea goală și voința scrum.
Se sparg pe maluri reci și vide bule consistente
în cupluri reci de Hidrogeni, tu vei veni ca o migrenă
să-mi dai din umeri când te întreb sau să te lași
de tot pe spate să vezi cum cerul limpede se lasă.
Asupra ta…

cerul în slideshow

Hai să deschidem acum cerul în slideshow
să ciopârțim crochiuri din buștenii uitați de ecou
hai să transpunem în culori dragostea mamei când
în râuri de lacrimi o auzeam cum se roagă sughițând.

Hai să îți destăinui secretul dansului în zilele de după post
să ne petrecem după-amiezile în zbor spre adăpost
în cafenele turcești acolo unde străinii nu ne ascultă ocult
și așa negociem pe limba noastră, tot ce ne apasă demult.