Citat

     Culisele acestui foc te-au speriat și parcă
spre Est găsești alintul părintesc – chiar drag,
mai sus de o speranță spre adevăr și nemurire te va mai ține
crucea pe care ai ales s-o porți.
     În gânduri se răsfrânge ca o jertfă teama, tu te-ai culcat
peste genunchii mei de lut – poți să vezi când își deschide ochii mama
și ce te face să te ghemui atât de tare, involut?
     Degetele tale mi-au scris pe frunte soarta
cu un roșu ilariant și mi-ai plasat
între speranță și reperele mândriei tale
ideea că poți să te așezi pe culoarea zenitului care sărută marea
albastrul căreia a amorțit subtil în brațe obosite al veșnicului Poseidon
               acasă blând te cheamă mama – frumos și zâmbăreț e bunul tău bunic
din prag îți sparge nuci și cu povești te-ndeamnă să te răsfeți cu lapte cald și cozonac
erau zile când lumina străpungea puternic și timorat jaluzelele ortogonale, poate
te căutau ororile surde de demult – subit
ne-am lăudat cu neamul nostru bleg și neclintit
ne regăseam puternici, viteji până în călcâie
cu pumnii plini de grâne, ne regăseam în amărâtul de Ahile

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s